Democrații din SUA avertizează că petrolul poate fi folosit ca armă, spre deosebire de energia solară și eoliană
Cazurile din Venezuela, Cuba și Iran evidențiază rolul petrolului ca „armă” în geopolitică și economie la nivel global.
Conflictul din Orientul Mijlociu a determinat o creștere rapidă a prețurilor, evidențiind dependența continuă a lumii de petrol și gaze naturale.
De la capturarea lui Nicolás Maduro în Venezuela până la războiul din Orientul Mijlociu, anul 2026 reflectă influența petrolului ca „armă” în sfera geopolitică și economică globală.
Petrolul a reprezentat atât un obiectiv în Venezuela, cât și un instrument de presiune politică în cadrul embargoului american care afectează aprovizionarea Cubei cu energie.
În contextul în care prețul petrolului depășește 100 de dolari pe baril pentru prima dată în aproape patru ani, devine tot mai evidentă vulnerabilitatea economiilor globale în cazul unei scurte întreruperi a aprovizionării din Golful Persic.
Cu petrolul revenit în prim-plan, se amintește de perioadele anterioare adoptării pe scară largă a energiilor regenerabile și înainte ca Statele Unite să devină cel mai mare producător mondial de petrol și gaze naturale.
Există puține semne că războiul cu Iranul va provoca genul de suferință economică resimțită acum aproximativ o jumătate de secol, când petrolul acoperea aproape jumătate din necesarul energetic al lumii, iar un embargou impus de membrii unui cartel petrolier a dus la creșterea de patru ori a prețurilor în câteva luni, aruncând economia SUA într-o perioadă de inflație ridicată și creștere economică stagnantă, arată The New York Times.
Dar este clar că o lipsă de atâta petrol și gaze naturale, chiar și pentru scurt timp, pune presiune pe economiile din întreaga lume.
„Vechiul joc a revenit mai repede decât credeau oamenii că va reveni vreodată”, a declarat Elliott Abrams.
La nivel mondial, petrolul acoperă aproximativ 30% din necesarul energetic, iar dependența față de o aprovizionare stabilă cu petrol și gaze persistă, chiar dacă două treimi din cheltuielile globale energetice sunt îndreptate către surse mai curate, precum energia solară, care are o rată de dezvoltare mult mai rapidă.
Deși ponderea petrolului în consumul energetic global a scăzut sub 30%, conform Agenției Internaționale pentru Energie, consumul global de combustibil aproape s-a dublat față de începutul anilor 1970.
Gazele naturale, utilizate pentru încălzirea locuințelor și producerea electricității, au o importanță mult mai mare în economie decât în trecut.
„Lumea post-petrol rămâne departe în viitor”, a declarat David Sandalow, cercetător la Centrul pentru Politici Energetice Globale al Universității Columbia, care a lucrat în administrațiile Clinton și Obama. „Suntem în stadiile incipiente și intermediare ale unei tranziții energetice, dar tranzițiile energetice necesită timp.”
Evenimentele precum războiul din Iran pot accelera trecerea la surse alternative, în special în regiuni cu acces limitat la combustibili fosili, și pot impulsiona utilizarea eficientă a energiei. Standardele americane privind economia de combustibil sunt un exemplu durabil al embargoului petrolier din 1973.
Conflictul din Orientul Mijlociu a început cu atacurile americano-israeliene asupra Iranului pe 28 februarie și a blocat aproape complet Strâmtoarea Ormuz, o cale navigabilă esențială pentru piața mondială a petrolului și a gazelor naturale.
Mai multe rafinării din zonă au redus sau întrerupt activitatea, unele fiind afectate de daune, potrivit Kpler, o firmă de cercetare. Aceasta a dus la o scădere a producției de combustibili precum benzina, motorina și combustibilul pentru avioane.
Aceste perturbări, împreună cu temerile că vor continua, au provocat o creștere de aproximativ 50% a prețurilor internaționale ale petrolului de la sfârșitul lunii februarie. Creșterea prețurilor combustibililor a urmat rapid, cu majorări semnificative la motorină și combustibil pentru avioane.
Qatar a oprit recent răcirea gazelor naturale pentru export, invocând atacuri militare, ceea ce a determinat creșterea prețurilor gazelor naturale în Europa și Asia, regiuni dependente în mare măsură de importuri. Statele Unite, fiind cel mai mare producător mondial de gaze naturale, au fost relativ izolate.
Prețurile la principalele piețe interne pentru gaze naturale crescuseră cu aproximativ 20% până duminică seara. Piața gazelor naturale este mai regională decât cea a petrolului, deoarece transportul acestui combustibil este mai dificil.
Prețurile la benzină și motorină au crescut într-un moment în care mulți americani sunt deja îngrijorați de evoluția economiei și a inflației. O parte din aceste temeri se leagă de ultima criză energetică majoră, generată de invazia Rusiei în Ucraina în 2022.
Prețul benzinei, care depășise temporar 5 dolari pe galon în 2022, a scăzut semnificativ, contribuind la atenuarea creșterii prețurilor din alte sectoare și fiind un punct de mândrie pentru Trump.
Conflictul cu Iranul reprezintă un risc politic pentru Trump, în parte datorită impactului major pe care prețurile ridicate la energie îl pot avea asupra economiei americane.
Meghan O’Sullivan a declarat: „Nu este o coincidență că petrolul a reapărut atât ca instrument geopolitic, cât și ca amenințare economică într-o perioadă în care Statele Unite își rup relațiile comerciale și se ciocnesc cu alte mari puteri.”
„Arma energetică nu a dispărut niciodată, dar există o întreagă confluență de condiții globale – și apoi decizii individuale ale administrației Trump și ale altora – care au readus-o în prim-plan”, a spus O’Sullivan, acum profesor la Școala Kennedy a Universității Harvard. „Energia poate fi un instrument de politică externă, dar poate fi și un obiectiv.”
Trump a vrut să obțină petrol din Venezuela. Iar în ultimele săptămâni, Statele Unite au blocat accesul Cubei la petrol, în încercarea de a răsturna guvernul comunist al țării. Lipsită de energie, națiunea insulară, care este extrem de dependentă de combustibilul importat, se confruntă cu o criză umanitară și cu pene de curent pe scară largă.
În Orientul Mijlociu, Iranul s-a bazat pe unul dintre avantajele sale strategice: capacitatea sa de a perturba fluxul de petrol și gaze naturale prin Golful Persic și de a afecta economiile din întreaga lume.
„Acest lucru va sublinia încă o dată cât de expuse sunt țările la sursele de energie produse în afara granițelor lor”, a spus O’Sullivan.
Modul în care țările vor reacționa la război pe termen lung va depinde parțial de gravitatea consecințelor economice ale creșterii prețurilor la energie. De asemenea, este probabil ca reacțiile să varieze în funcție de regiune, împingând țările din Asia și Europa care nu produc mult petrol sau gaze naturale să adopte mai rapid energia regenerabilă.
Statele Unite, inundate de petrol și gaze naturale, ar putea continua să se bazeze pe aceste puncte forte, cel puțin sub conducerea lui Trump, chiar dacă arderea combustibililor accelerează schimbările climatice.
