Analiză editorială Atlas News
În timp ce vecinii României au fost prezenți, au semnat aderarea la ”Coaliția pentru Pace” și au fost validați politic, România a lipsit. Nu din întâmplare. Nu din constrângeri externe. Ci dintr-o decizie politică asumată la Cotroceni, care astăzi produce consecințe clare: izolarea României față de centrul real de putere al momentului – Washingtonul condus de Donald Trump.
La Davos, în cadrul unei ceremonii transmise live, ”Coaliția pentru Pace” lansată de Donald Trump a fost semnată de mai multe state, inclusiv Bulgaria și Ungaria. Trump i-a numit explicit pe semnatari „prietenii mei”. Este o formulare care, în limbajul său politic, înseamnă acces, dialog direct și prioritate.
România nu a fost acolo.
O absență care poartă un nume: Nicușor Dan
Responsabilitatea pentru această absență nu este difuză. Ea poartă un nume clar: Nicușor Dan.
Președintele României a declarat public că nu merge la Davos, sugerând că astfel de deplasări ar fi simple plimbări „teleleu prin lume”. O afirmație care trădează o neînțelegere gravă a mecanismelor reale de politică externă. Davos nu este un city break diplomatic. Este spațiul unde se negociază informal ceea ce va deveni formal peste luni sau ani.
În relația cu SUA, prezența contează. Absența este citită ca lipsă de interes sau, mai grav, lipsă de capacitate.
Vecinii au înțeles. România nu.
Bulgaria și Ungaria au înțeles un lucru esențial: indiferent de opiniile interne sau de discursurile pentru publicul național, Donald Trump este actorul-cheie al momentului. A ignora acest fapt nu este poziție morală, ci naivitate strategică.
Prin semnarea documentului inițiat de Trump, Sofia și Budapesta nu au renunțat la suveranitate, ci au făcut exact ceea ce trebuie să facă orice stat responsabil: și-au asigurat un loc la masă.
România, sub conducerea lui Nicușor Dan, a ales să „se mai gândească”. În geopolitică, acest lucru echivalează cu a lipsi.
Indecizia ca politică externă
Problema majoră nu este că România nu a semnat încă. Problema este mesajul transmis către Washington: România este ezitantă, absentă și incapabilă să acționeze rapid atunci când contextul o cere.
Trump nu lucrează cu state care „analizează la nesfârșit”. Lucrează cu actori care decid. Iar cercul său de „prieteni” se formează acum, nu peste șase luni, după consultări sterile.
În acest moment, România nu doar că nu este în cerc, dar riscă să nu mai fie nici măcar consultată.
Relația cu SUA nu se apără din birou
Sub Nicușor Dan, politica externă a României pare redusă la declarații prudente și absență fizică. Or, relația strategică cu SUA nu se menține prin comunicate, ci prin contact direct, asumare și prezență în momente-cheie.
În timp ce alții semnează, discută și își consolidează poziția, România transmite un semnal periculos: nu știe ce vrea și nu știe când trebuie să fie prezentă.
Ce urmează pentru România?
Consecințele nu vor fi imediate, dar vor fi sigure:
-
România va avea mai puțin acces la deciziile informale;
-
va conta mai puțin în arhitectura de securitate care se conturează;
-
va fi percepută ca un aliat pasiv, nu ca un partener strategic activ.
Toate acestea nu sunt rezultatul unei constrângeri externe, ci al incapacității președintelui Nicușor Dan de a înțelege momentul geopolitic și de a acționa în interesul României.
Concluzie
Istoria nu îi favorizează pe cei care așteaptă. Bulgaria și Ungaria au fost acolo. Au semnat. Au fost validați. România a lipsit.
Iar într-o lume în care puterea se negociază în timp real, absența României nu este o întâmplare, ci o decizie politică greșită, care poartă semnătura lui Nicușor Dan.
Poziționare editorială Atlas News: acest material reprezintă o analiză de opinie bazată pe fapte publice și context geopolitic actual.
