Interdicția kendamei în școli
Kendama, jucăria japoneză din lemn, a câștigat popularitate printre copii, având beneficii precum dezvoltarea răbdării, coordonării și spiritului de competiție. În ciuda acestor calități, kendama a fost interzisă în multe școli din România, cauzând nemulțumiri în rândul profesorilor și psihologilor.
Argumentele pro și contra interdicției
Inspectoratele educaționale justifică interdicția printr-un fals sentiment de îngrijorare legat de posibilele accidente, afirmând că jucăriile pot provoca răni. Totuși, experți în educație, precum Gabi Bărtic, contestă aceste argumente, semnalând că alte obiecte, cum ar fi pixurile sau ghiozdanele grele, sunt mai periculoase decât kendama.
Percepția asupra copiilor
Criticile se îndreaptă și către imaginea idealizată a copiilor în școli. Profesorii doresc copii „cuminți și tăcuți”, o abordare care nu reflectă realitatea. Mulți copii, precum Filip, un introvertit care a fost rugat să nu aducă un cub Rubik la școală, se confruntă cu restricții care îi împiedică să se integreze.
Alternativa educațională
În contrast cu interdicțiile, un profesor de matematică a folosit o partidă de poker pentru a-i învăța pe elevi despre probabilități, demonstrând că activitățile ludice pot avea un impact educațional pozitiv. Aceasta sugerează că jocurile, inclusiv kendama, ar putea fi integrate în procesul de învățare.
Contextul cultural al kendamei
Kendama, care provine din Japonia, a fost adoptată de japonezi și a devenit o formă de artă, având competiții dedicate. În România, însă, kendama este interzisă în școli, în contrast cu Japonia, unde este promovată activ și recunoscută pentru beneficiile sale.
Concluzie
Interzicerea kendamei în școli ridică întrebări cu privire la modul în care educația ar trebui să abordeze activitățile ludice și dezvoltarea copiilor, subliniind nevoia de a reconsidera restricțiile și de a integra jocurile în procesul educațional.
