România a depășit un prag istoric: datoria publică a trecut de 1.000 de miliarde de lei, echivalentul a aproximativ 200 de miliarde de euro, potrivit celor mai recente date oficiale ale Ministerului Finanțelor. Nivelul reprezintă aproape 59% din PIB, un salt major față de anii anteriori și un semnal de alarmă privind direcția finanțelor publice.
Creșterea nu este una accidentală și nici temporară. În ultimii ani, statul român s-a finanțat constant prin împrumuturi, atât pe piața internă, cât și pe piețele externe, pentru a acoperi deficite bugetare structurale, cheltuieli curente ridicate și presiuni sociale tot mai mari.
Un prag simbolic depășit, un trend care continuă
Pragul de 1.000 de miliarde de lei are o semnificație mai degrabă simbolică, însă dinamica din spatele cifrei este esențială. În mai puțin de un deceniu, datoria publică aproape s-a triplat. Ritmul de creștere s-a accelerat vizibil după pandemie, dar nu s-a temperat ulterior, în ciuda revenirii economice și a creșterii PIB-ului nominal.
Datele arată că România continuă să se împrumute lunar pentru a acoperi diferența dintre venituri și cheltuieli. Deficitul bugetar rămâne persistent, iar consolidarea fiscală este amânată de la un an la altul.
Cine deține datoria României
Contrar percepției populare, datoria publică nu este deținută exclusiv de creditori externi. Structura arată o distribuție clară între finanțarea internă și cea externă:
– Băncile comerciale din România sunt printre principalii deținători de titluri de stat, având un rol central în finanțarea bugetului.
– Fondurile de pensii private dețin o parte semnificativă din obligațiunile guvernamentale, acestea fiind considerate instrumente relativ sigure pe termen mediu și lung.
– Populația participă direct la finanțarea statului prin programe precum Tezaur și Fidelis, care au atras sume record în ultimii ani.
– Investitorii externi și instituțiile financiare internaționale dețin o componentă importantă a datoriei, în special prin euroobligațiuni emise pe piețele internaționale.
Această structură face ca statul român să fie expus atât la evoluția dobânzilor interne, cât și la condițiile de pe piețele financiare globale.
Costul real: dobânzile și presiunea pe buget
Problema majoră nu este doar nivelul datoriei, ci costul ei. Dobânzile plătite anual de statul român au crescut accelerat, pe fondul inflației ridicate și al politicilor monetare restrictive.
Plățile pentru serviciul datoriei consumă o parte tot mai mare din buget, reducând spațiul fiscal pentru investiții, infrastructură, educație sau sănătate. Practic, o parte consistentă din veniturile statului este direcționată către plata dobânzilor și refinanțarea împrumuturilor ajunse la scadență.
Analiștii avertizează că, în lipsa unei ajustări clare a cheltuielilor și a unei creșteri sustenabile a veniturilor bugetare, presiunea va continua să se acumuleze.
Cum se poziționează România în UE
Raportată strict la procentul din PIB, datoria României rămâne sub media Uniunii Europene, unde numeroase state depășesc praguri de 80%, 100% sau chiar 150%. Totuși, diferența majoră este viteza de creștere.
România se află printre statele cu una dintre cele mai rapide dinamici de îndatorare din UE, iar acest lucru este atent monitorizat de instituțiile europene și de agențiile de rating.
Menținerea credibilității financiare depinde de capacitatea statului de a demonstra control asupra deficitului și o strategie clară de stabilizare a datoriei.
Împrumutul a devenit regulă, nu excepție
Realitatea este că împrumutul a devenit un mecanism permanent de funcționare al bugetului. Emisiunile de titluri de stat sunt frecvente, sumele sunt mari, iar dependența de finanțare continuă crește.
Fără reforme structurale, fără o disciplină bugetară fermă și fără o regândire a cheltuielilor publice, nivelul datoriei va continua să urce, indiferent de ciclurile economice favorabile sau nefavorabile.
Depășirea pragului de 1.000 de miliarde de lei nu este un accident contabil, ci rezultatul unui model economic bazat pe deficit și finanțare constantă din datorie.
Citește și Rămâne aurul o investiție sigură în 2026? Evaluare, riscuri și prognoze
