Daniel David despre bugetul pentru Educație: pare să fie în mai multe stări simultan
Daniel David atrage atenția asupra confuziei din spațiul public privind bugetul alocat Educației și Cercetării și explică faptul că diferențele de interpretare vin din modul în care sunt calculați indicatorii.
Comentând asupra variațiilor raportate – uneori bugetul crește, alteori scade sau rămâne aproape neschimbat –, Daniel David spune că are impresia că există mai multe ministere sau că ne referim la „multiversuri”. El compară această situație cu „pisica lui Schrödinger”, care pare să fie simultan în mai multe stări, scrie acesta pe blogul personal.
Referindu-se la țintele de 6% și 1% din PIB, David subliniază că acestea sunt adesea interpretate greșit în dezbaterea publică. El explică că „6% nu se referea doar la cheltuielile în Educație derulate prin ministerul de specialitate”, ci includea și bugetele locale și alte surse.
Mai mult, acest indicator nu mai este valabil. Noua legislație l-a înlocuit cu un alt mecanism: „minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat”. Situația este similară și în cazul Cercetării, unde „1% din PIB […] se referea la toate cheltuielile de cercetare […] nu doar din bugetul ministerului”.
Pentru anul 2026, datele arată o imagine mixtă: bugetul din fonduri consolidate crește cu peste 5%, însă bugetul strict de stat scade ușor, cu –0,53%. Ca pondere în PIB, Educația ajunge la aproximativ 3%, însă Daniel David atrage atenția că „3% actual nu trebuie comparat cu vechiul 6%”.
Luând în calcul întregul sistem, inclusiv alte instituții și surse, nivelul bugetului a fost de circa 4,32% din PIB în 2025, unul dintre cele mai mari din ultimele două decenii.
În domeniul Cercetării, bugetul înregistrează o creștere semnificativă, de peste 28% față de anul precedent. Totuși, ponderea în PIB rămâne redusă, în jur de 0,13% în 2026. Daniel David menționează că această valoare trebuie comparată cu ținta de 1% din PIB, indicând că România este încă departe de obiectivele asumate.
Întrebat dacă bugetul respectă angajamentele din „Pactul pentru Deceniul Educației și Cercetării”, David oferă un răspuns nuanțat: „În general DA la Cercetare și parțial la Educație”, însă doar în raport cu creșterile față de anii anteriori, nu cu țintele asumate.
El recunoaște și limitele actuale, afirmând că „cred că este un buget cu care se poate începe”, deși ar fi dorit alocări mai mari pentru Educație și o distribuție diferită a fondurilor în Cercetare.
Daniel David transmite un mesaj clar: „Sistemul de Educație-Cercetare are acum paradigme noi și sănătoase, să nu ne temem să introducem resurse”, subliniind nevoia de fonduri suplimentare pe măsură ce situația economică o va permite.
Bugetul pentru Educație și Cercetare în 2026 pare să marcheze mai degrabă o etapă de tranziție, cu creșteri punctuale, dar fiind încă departe de realizarea obiectivelor majore, într-un context fiscal care limitează o expansiune rapidă.
Confuzia din spațiul public persistă, în mare parte, din cauza modului diferit în care sunt interpretate datele, fenomen pe care ministrul îl descrie ca fiind „mai multe universuri” ale aceleiași realități.
