Costurile COVID-19 de lungă durată pentru țările OECD ar putea ajunge la 116 miliarde de euro anual în următorul deceniu
Un raport al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) arată că efectele pe termen lung ale infecției COVID-19 continuă să genereze presiune majoră asupra economiilor și sistemelor de sănătate, cu costuri estimate la niveluri comparabile cu bugetele anuale ale unor state europene.
Potrivit raportului, această valoare este „comparabilă cu întregul buget anual de sănătate al Olandei sau Spaniei”. La șase ani de la debutul pandemiei, impactul economic al COVID-19 nu a dispărut. Milioane de persoane continuă să se confrunte cu simptome persistente, ceea ce implică costuri ridicate pentru sistemele medicale și afectează piața muncii.
Raportul arată că aceste sindroame post-infecțioase nu sunt în scădere, iar interesul politic și financiar pentru gestionarea lor pare să se diminueze.
„Este necesară menținerea unui ritm susținut, deoarece abordarea acestor afecțiuni aduce beneficii atât pe termen scurt, pentru pacienți, cât și pe termen lung, pentru pregătirea în fața unor viitoare pandemii”, au scris autorii.
Analiza organizației indică faptul că, în 2021, la vârful pandemiei, aproximativ 5,3% din populația țărilor membre a fost afectată de long COVID, ceea ce înseamnă în jur de 75 de milioane de persoane.
În același an, cheltuielile medicale au ajuns la 53 de miliarde de dolari, adică aproximativ 45,3 miliarde de euro.
Deși după perioada de vârf aceste valori au început să scadă, costurile directe pentru tratamente sunt estimate să se mențină la circa 11 miliarde de dolari anual în intervalul 2025–2035, „chiar și în scenarii prudente”.
COVID-ul de lungă durată sau Long COVID poate apărea la orice persoană care a trecut prin infecția cu coronavirus și se manifestă printr-o varietate de simptome.
Printre cele mai frecvente se numără oboseala accentuată, durerile musculare sau articulare, dificultățile de respirație, durerile de cap și așa-numita „ceață mentală”. Simptomele apar, de regulă, în primele trei luni după infecție și persistă cel puțin două luni.
În majoritatea cazurilor, starea de sănătate se îmbunătățește în primele nouă luni, însă aproximativ 15% dintre pacienți continuă să aibă simptome și după un an.
Raportul indică faptul că long COVID nu este o singură boală, ci un ansamblu de subtipuri, cu factori de risc diferiți și mecanisme biologice variate.
Raportul evidențiază că efectele long COVID depășesc sfera medicală și influențează direct performanța economică.
„Costurile economice indirecte ale long COVID vor depăși cu mult costurile medicale asociate în perioada 2025–2035.”
Analiza ia în calcul întreruperile activității profesionale, retragerea timpurie din piața muncii și scăderea productivității.
„Long COVID va continua să afecteze participarea la piața muncii și productivitatea într-un context de creștere economică modestă și îmbătrânire a populației”, au arătat autorii raportului.
Estimările pentru următorii ani indică o stabilizare a prevalenței între 0,6% și 1% din populația statelor OECD. În scenarii optimiste, pierderile economice ar putea deveni minime, însă în variante mai realiste acestea ar putea rămâne la 0,1%–0,2% din PIB anual, echivalentul a aproximativ 135 de miliarde de dolari pe an până în 2035.
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a anunțat că, deși simptomele și manifestările clinice ale long COVID sunt mai bine înțelese, impactul social și economic este încă insuficient analizat.
Există diferențe semnificative între state în ceea ce privește diagnosticarea și tratamentul acestei afecțiuni. În același timp, multe țări nu dispun de date solide, ceea ce îngreunează evaluarea impactului real și adoptarea unor măsuri eficiente.
Autorii raportului consideră că este necesară colectarea și raportarea de date de calitate la nivel național pentru a fundamenta politicile publice. De asemenea, raportul atrage atenția că experiența long COVID este esențială pentru pregătirea în fața unor viitoare crize sanitare.
„Răspunsul la COVID-19 a arătat că efectele pe termen lung ale infecției au fost adesea neglijate în fazele inițiale și au riscat să fie trecute cu vederea pe măsură ce pandemia a intrat în etapa de recuperare post-acută”, se mai arată în document.
