Ciprian Porumbescu: Povestea unui mare compozitor român
Ciprian Porumbescu, unul dintre cei mai mari compozitori ai României, s-a născut într-o familie modestă din Șipotele Sucevei, fiind fiul Emiliei și al preotului Iraclie Golembiovski. La începutul carierei sale muzicale, a fost cunoscut sub numele de Golembiovski, revenind ulterior la numele de Porumbescu.
Studiile și formarea muzicală
Datorită sărăciei, Porumbescu nu a beneficiat de o formare muzicală continuă. A început studiul muzicii în Suceava și Cernăuți, unde a condus corul Societății Culturale „Arboroasa”. La 18 ani, talentul său la vioară a fost remarcat de personalități precum Ioan Slavici și Mihai Eminescu, cu ocazia unei festivități de la Mănăstirea Putna.
Cu ajutorul unei burse, Porumbescu a continuat studiile la Conservatorul de Muzică din Viena, perfecționându-se sub îndrumarea compozitorului Eusebie Mandicevschi. În această perioadă, a dirijat corul Societății Studențești „România Jună” și a publicat „Colecțiune de cântece sociale pentru studenții români”, prima lucrare de acest gen din literatura română.
Succesul și operele sale
Printre cele mai populare lucrări ale sale se numără „Balada pentru vioară și orchestră” op. 29 și opereta „Crai nou”. Premiera operei „Crai nou”, scrisă pe un text de Vasile Alecsandri, a avut loc pe 11 martie 1882, la Gimnaziul Românesc din Brașov, având un succes imens.
De asemenea, Porumbescu a compus coloana sonoră pentru cântecul patriotic „Pe-al nostru steag e scris Unire” și melodia fostului imn al României, „Trei culori”. Compozițiile sale „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului” și „Odă Ostașilor Români” i-au adus, însă, probleme cu autoritățile.
Arestarea și condițiile de detenție
În octombrie 1877, la vârsta de 24 de ani, Porumbescu a fost arestat de autoritățile austro-ungare, alături de alți membri ai corului „Arboroasa”, sub acuzația de înaltă trădare. Aceasta a fost rezultatul unei telegrame trimise la Iași în memoria domnitorului Grigore Ghica.
Condițiile din detenție i-au afectat sănătatea, agravantu-i tuberculoza. Autoritățile i-au permis să aibă cu el doar vioara și un volum de gramatică a limbii franceze, iar el a continuat să cânte în închisoare, emoționându-și colegii de celulă.
Moartea prematură
Porumbescu a murit pe 6 iunie 1883, la vârsta de 29 de ani, în casa sa din Stupca, localitate care poartă acum numele său. Moartea sa a marcat o pierdere semnificativă pentru muzica românească, având în vedere impactul și contribuțiile sale valoroase la cultura națională.
Contribuțiile lui Ciprian Porumbescu la muzica românească rămân relevante, având un impact durabil asupra identității culturale și muzicale a României.
