În noaptea de miercuri spre joi, sediul central al Alianței pentru Unirea Românilor (AUR) a fost vandalizat. Pe fațada clădirii au fost desenate mesaje critice la adresa formațiunii, iar incidentul ridică din nou întrebarea: cât de adâncă este, de fapt, ruptura din societatea românească?
Actul de vandalism comis asupra sediului AUR nu este doar o faptă penală, ci și un simptom al unei tensiuni sociale tot mai vizibile. În locul dialogului, România pare să se afunde tot mai mult într-o spirală a urii, unde simbolurile politice, credințele și diferențele de opinie devin pretexte pentru confruntare.
Reprezentanții AUR au condamnat incidentul, subliniind că „vandalizarea nu este un act de curaj, ci o infracțiune”, și au făcut apel la respectarea legii și la stoparea urii politice. „România are nevoie de lege, de respect și de oameni care construiesc, nu de cei care distrug”, se arată în mesajul transmis de formațiune pe pagina oficială de Facebook.
Indiferent de simpatiile sau antipatiile politice, astfel de fapte sunt inacceptabile într-o democrație. Vandalizarea unui sediu politic, a simbolurilor naționale sau a chipurilor eroilor nu înseamnă protest, ci intoleranță. Iar intoleranța, lăsată să crească, transformă dezbaterea democratică într-un război al urii.
România traversează o perioadă în care polarizarea socială se adâncește de la o zi la alta. Taberele politice se acuză reciproc, iar spiritul de solidaritate națională – atât de necesar într-un context geopolitic tensionat – se diluează. În loc să discutăm despre soluții, ajungem să ne definim prin etichete și resentimente.
Incidentul de la sediul AUR ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toate partidele, pentru media și pentru cetățeni. Libertatea de expresie nu trebuie confundată cu libertatea de a distruge, iar democrația nu poate funcționa fără respect reciproc.
Poate că este momentul să ne amintim că adversarii politici nu sunt dușmani ai țării. România are nevoie de unitate, nu de ziduri desenate cu ură.
