I. Introducere: De la invidia resurselor la strategia industrială
România se află într-un moment de cotitură, demonstrând o reziliență macroeconomică robustă – evidențiată de o creștere notabilă de 57% a proiectelor de investiții străine directe (ISD) în 2024 – dar se confruntă în continuare cu slăbiciuni instituționale profunde în ceea ce privește guvernanța și calitatea reglementării.
Pentru a realiza o convergență durabilă cu Europa de Vest, națiunea are nevoie de o schimbare strategică, trecând de la o creștere generalizată la o dezvoltare specializată, cu valoare ridicată.
În mod crucial, România nu poate lua ca model țări bogate în resurse, precum Norvegia, care și-a obținut averea suverană din vaste rezerve de petrol și gaze. Neavând astfel de resurse geologice, România trebuie să se concentreze în schimb pe excelența industrială și instituțională. Soluția necesară este o strategie cu două motoare, concepută pentru a crea Tigrul Carpatic: maximizarea fluxurilor globale de capital de mare valoare (Pilonul I: Tigrul Celtic 2.0) și, în același timp, implementarea unei reforme instituționale profunde (Pilonul II: Modelul cantonal elvețian).
II. Pilonul I: Tigrul Celtic de nouă generație — Pivotul către valoare
Succesul inițial al Tigrului Celtic irlandez a fost determinat în mod fundamental de o rată de impozitare corporativă competitivă, extrem de scăzută (inițial 10-12,5%), combinată cu accesul la piața UE. Acest model este însă depășit. Normele fiscale globale, în special Pilonul II impus de UE, impun acum o rată minimă efectivă de impozitare corporativă de 15% pentru marile întreprinderi multinaționale.
Acest lucru elimină arbitrajul fiscal ca instrument competitiv.
Strategia „Celtic Tiger 2.0” pentru România trebuie să treacă de la concurența pe costuri la crearea de valoare demonstrabilă, fără impozite:
Accent pe cercetare, dezvoltare și inovare: Cu o rată standard a impozitului pe profit de 16%, România trebuie să utilizeze în mod agresiv stimulentele existente, în special deducerea fiscală suplimentară de 50% pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare.
Prioritatea trebuie să fie stabilizarea acestui cadru și urmărirea obiectivului strategic național de creștere a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare la 2% din PIB până în 2027.
Investiții de mare valoare:
Creșterea recentă a proiectelor de investiții străine directe a fost însoțită de o scădere semnificativă de 31% a numărului de locuri de muncă create, reflectând o orientare către automatizarea intensivă în capital.
România trebuie să vizeze sectoare de mare valoare, precum energiile regenerabile, transporturile, digitalizarea finanțelor și serviciile IT, pentru a genera roluri specializate, ceea ce necesită investiții urgente în competențe tehnologice și infrastructură digitală.
Condiție prealabilă pentru stabilitatea internă: Tigrul celtic original s-a prăbușit din cauza unei bule imobiliare și a unui credit intern nereglementat.
Pentru ca Tigrul carpatic să aibă succes, orice influx de capital (ISD și fonduri masive din UE, în valoare totală de până la 77 de miliarde de euro până în 2030) trebuie gestionat prin supraveghere financiară riguroasă și reguli stricte de stabilitate fiscală, pentru a preveni o criză internă similară.
III. Pilonul II: Saltul instituțional — Competitivitatea descentralizată elvețiană
Centralizarea guvernanței României exacerbează divergențele regionale mari, regiunea București-Ilfov depășind în mod constant restul țării . Modelul cantonal elvețian (SCM) oferă un plan pentru a aborda acest deficit instituțional.
Cantonele elvețiene se bucură de o autonomie fiscală substanțială (gestionând aproape 25% din veniturile fiscale totale) . Această autoritate descentralizată favorizează concurența instituțională, în care regiunile se străduiesc să obțină eficiență, cheltuieli publice solide și specializare economică, acționând astfel ca un mecanism perpetuu de control al calității .
Pentru a adapta acest model la România:
Descentralizare competitivă: O abordare etapizată trebuie să acorde regiunilor o autonomie administrativă și financiară reală, inclusiv autoritatea asupra fluxurilor de venituri locale, cum ar fi impozitele pe proprietate . Acest lucru trebuie să fie însoțit de constrângeri bugetare stricte pentru guvernele subnaționale, pentru a impune o gestionare fiscală responsabilă .
Specializarea regională: SCM prosperă pe baza ecosistemelor economice specializate (de exemplu, accentul cantonului Zug pe criptomonede/mărfuri ).
România trebuie să își consolideze pe deplin strategiile regionale de specializare inteligentă (RIS3) pentru a transforma clusterele regionale (de exemplu, agroalimentar, digital, energie regenerabilă ) în piloni de creștere unici și competitivi la nivel internațional. Trebuie incorporat un sistem robust de egalizare fiscală pentru a se asigura că și regiunile mai slabe din punct de vedere financiar pot investi și se pot dezvolta .
IV. Fundamentul instituțional și viitorul Tigrului Carpatic
Succesul acestei strategii duale se bazează în întregime pe transformarea fundamentului instituțional al statului, care în prezent are performanțe mai slabe decât omologii din UE în ceea ce privește indicatori precum calitatea reglementării și controlul corupției
Birocrația și digitalizarea:
Birocrația complexă acționează ca o taxă ascunsă, descurajând investițiile de înaltă calitate .
Prioritatea trebuie acordată digitalizării complete a guvernanței pentru a simplifica procedurile și a asigura profesionalizarea sectorului public în gestionarea fondurilor și politicilor complexe .
Statul de drept și previzibilitatea: Investițiile străine necesită un mediu juridic stabil. Deși România a înregistrat progrese în reforma judiciară , menținerea acestei încrederi necesită măsuri decisive pentru a asigura previzibilitatea fiscală (abordarea deficitului public ridicat ) și aplicarea consecventă a măsurilor anticorupție .
Capitalul uman:
Emigrarea a epuizat capitalul uman. Pentru a valorifica diaspora cu înaltă calificare, România trebuie să implementeze mecanisme de integrare economică țintite, cum ar fi extinderea scutirilor fiscale pentru repatriații cu înaltă calificare și acordarea unei priorități fundamentale îmbunătățirii serviciilor publice de bază, cum ar fi sănătatea și educația, pentru a crea un mediu cu adevărat primitor.
Tigrul carpatic reprezintă o schimbare urgentă și sofisticată, departe de dependența de costuri reduse sau de bogăția nerealizată a resurselor. Este fuziunea necesară între politica industrială strategică, de mare valoare (Pilonul I) și excelența instituțională competitivă și descentralizată (Pilonul II).
Numai prin realizarea cu succes a acestui salt instituțional România își poate transforma reziliența actuală într-o reziliență națională durabilă.
