SUA analizează extinderea prezenței capacităților nucleare în Europa
Statele Unite discută posibilitatea extinderii prezenței capacităților nucleare americane în Europa, prin includerea unor noi state membre NATO în actualul sistem de partajare nucleară al alianței, potrivit unor surse citate de Financial Times.
Discuțiile sunt considerate sensibile în cadrul NATO și au loc într-un context în care mai multe state europene își exprimă îngrijorarea privind viitorul angajament militar al Washingtonului pe continent.
Analiza extinderii programului are ca scop transmiterea unui semnal către aliați că garanțiile de securitate oferite de Statele Unite rămân valabile, chiar dacă Europa este încurajată să își asume o parte mai mare din responsabilitățile apărării convenționale.
În prezent, programul de partajare nucleară al NATO funcționează în șase state europene: Belgia, Germania, Italia, Țările de Jos, Turcia și Regatul Unit. Aceste țări găzduiesc infrastructură și aeronave compatibile cu misiuni nucleare, în cadrul strategiei de descurajare a alianței.
Oficiali americani au precizat că nu exclud posibilitatea unor desfășurări suplimentare în alte state membre, ceea ce ar permite amplasarea unor aeronave americane cu dublă capacitate, capabile să execute atât misiuni convenționale, cât și operațiuni nucleare în cazul unui conflict major.
Sursele citate menționează că discuțiile sunt într-un stadiu preliminar și că nu există în prezent o decizie formală privind extinderea programului.
Interesul pentru găzduirea unor astfel de capacități este ridicat în statele aflate în proximitatea Rusiei, printre care Polonia și unele state baltice, care și-au consolidat cooperarea militară cu NATO în ultimii ani pe fondul deteriorării situației de securitate din regiune.
Invazia Rusiei în Ucraina și declarațiile repetate ale liderului rus Vladimir Putin privind arsenalul nuclear al Moscovei au determinat mai multe guverne europene să solicite garanții suplimentare de securitate.
În acest context, o eventuală extindere a sistemului de partajare nucleară este analizată ca o măsură de consolidare a descurajării militare pe flancul estic al NATO.
Mecanismul de partajare nucleară a fost creat în perioada Războiului Rece și este unul dintre pilonii strategiei nucleare a NATO. Deși anumite state aliate găzduiesc infrastructură și participă la planificarea operațională, controlul armelor nucleare rămâne exclusiv în mâinile Statelor Unite.
Conform regulilor alianței, decizia privind utilizarea armelor nucleare aparține în totalitate Washingtonului, iar statele participante contribuie la pregătirea, planificarea și exercițiile asociate misiunilor de descurajare.
NATO susține că acest sistem permite statelor care nu dețin arme nucleare să participe la politica de descurajare a alianței și astfel să consolideze apărarea colectivă.
Analiza extinderii are loc într-un moment în care aliații europeni sunt supuși unor presiuni crescute pentru majorarea cheltuielilor de apărare și pentru dezvoltarea propriilor capacități militare.
Mai multe capitale europene urmăresc cu atenție dezbaterea din Statele Unite privind viitorul prezenței militare americane în Europa, iar menținerea umbrelei nucleare americane este considerată de numeroși oficiali un element esențial al securității continentului.
Deocamdată, sursele citate afirmă că nu există indicii privind o decizie iminentă de extindere a programului, însă discuțiile reflectă preocuparea NATO pentru adaptarea posturii sale de descurajare la noul context de securitate generat de războiul din Ucraina.
