Atacul aerian comun al Statelor Unite și Israel asupra Iranului va transforma profund Orientul Mijlociu
Deși se declară un om al păcii, președintele Donald Trump a dat undă verde loviturilor aeriene asupra Iranului, efectuate de armata americană și de cea israeliană.
Măsura ar putea schimba imaginea Orientului Mijlociu prin eliminarea marelui jucător de pe eșichierul politic din regiune și prin crearea unui vid de putere la a cărui ocupare aspiră multe state din zonă. De aceea, nu se pot exclude, în perspectivă, confruntări și între aspiranți, cu speranța, totuși, să nu se transforme într-un război regional.
Nu se poate spune că decizia lui Trump a luat lumea pe nepregătite, toate semnele indicând această posibilitate. Statele Unite au concentrat în regiune forțe militare a căror dimensiune s-a apropiat de a celor de dinaintea invaziei în Irak din 2003, iar președintele american a avertizat de mai multe ori Teheranul că, în cazul eșecului negocierilor bilaterale legate de programul nuclear iranian, nu va pregeta să folosească forța. Pe undeva el le-a sugerat iranienilor că decizia de a le ataca țara ar fi spre binele lor – un regim slăbit fiind mai ușor de dărîmat și de înlocuit. Dar nu este sigur că iranienii gîndesc la fel.
În timpul protestelor masive din Iran din lunile trecute, cînd președintele american avea în vedere o intervenție în forță, reprezentanți ai opoziției iraniene aflați la fața locului au declarat că doresc un sprijin american. Dar nu unul militar, acesta putînd deveni un catalizator care să unifice, într-un elan naționalist, toate forțele, indiferent de orientarea lor politică, în confruntarea cu inamicul american. Deocamdată, eliminarea ayatollahului Khamenei și a altor lideri importanți – o lovitură de maestru a spionajului israelian și american – a avut reacții contradictorii. Bucurie în rîndul opoziției, dar mai ales în rîndul diasporei. Sînt, pe de altă parte, și demonstrații antiamericane și antiisraeliene la Teheran, dar și în numeroase orașe americane: oamenii condamnă războiul și pe președintele Trump. Protestele propalestiniene s-au translatat în cele proiraniene.
A fost o naivitate să se creadă că s-ar fi ajuns la un acord în urma negocierilor americano-iraniene de la Geneva. Era evident că Teheranul nu putea accepta condițiile puse de Washington, respectiv destructurarea facilităților nucleare de la Fordow, Natanz și Esfahan, predarea întregului stoc de uraniu îmbogățit către SUA, acceptarea unui acord permanent, fără clauze de expirare și limitarea programului de rachete balistice. Președintele Trump a fost de neclintit. El a afirmat, fără drept de apel, că Iranul nu va avea niciodată bomba atomică, astfel că războiul a devenit inevitabil, ceea ce, de fapt, a și dorit președintele de la bun început.
E clar că Donald Trump vrea să folosească atacurile nu numai ca mijloc de presiune, pentru a obliga Iranul să se întoarcă la masa negocierilor, ci și pentru a facilita schimbarea regimului. Însă schimbarea nu este atît de ușoară, chiar și după dispariția liderului suprem și a altor importante personalități, precum șeful Statului Major al Armatei sau fostul secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională. Ei au fost înlocuiți cu rapiditate. Regimul ține încă în mînă puterea militară, politică și religioasă, are la dispoziție cei 150.000 de luptători ai Gardienilor Revoluției, armata, organele de securitate, clerul.
Nu va fi ca în Venezuela, au avertizat experții americani la vestea lansării atacului americano-israelian.Teheranul, au subliniat ei, are cea mai mare și mai variată rezervă de rachete din regiune. Arsenalul său include drone și arme de atacare a navelor, deși după războiul de 12 zile cu Israelul de anul trecut rezerva s-a mai micșorat. Cu ajutorul rachetelor balistice cu rază medie de acțiune, Iranul poate ataca (și a și atacat) Israelul, bazele americane din zona Golfului, dar poate ajunge pînă la cele din Turcia și chiar în Europa. Nu este imposibil ca, în cazul escaladării războiului, să fie afectată și România, să fie necesară activarea sistemului de apărare antirachetă de la Deveselu, al cărui obiectiv declarat a fost tocmai apărarea de rachete provenite din Iran. Avînd un caracter defensiv, sistemul este menit să detecteze, să urmărească și să intercepteze rachete balistice cu rază scurtă și medie de acțiune.
Spre deosebire de Venezuela, au apreciat comentatorii, în această confruntare vor fi și victime umane. Iranul a jurat o răzbunare cumplită și lansează ploi de rachete asupra Israelului, a populației civile și asupra bazelor americane din statele din Golf, iar aceste bombardamente nu pot ocoli nici aici populația civilă. La rîndul lor, americanii și israelienii continuă bombardamentele în Iran, în cadrul cărora a fost lovită o școală de fete, cu peste 130 de victime.
Pentru Israel, mai ales pentru premierul Benjamin Netanyahu, Iranul a fost întotdeauna cea mai mare amenințare la adresa securității statului. Chiar dacă, cu excepția anului trecut, nu s-a confruntat direct cu Teheranul, a avut de luptat cu „intermediarii“ Iranului, grupările teroriste susținute de Teheran – Hamas în Gaza și Hezbollah la granița cu Libanul. Ele au fost mult slăbite în timpul războiului din Gaza, dar nu pot fi neglijate. Oricum, chiar dacă este conștientă de pericolul nuclear iranian, populația Israelului nu se bucură că, după patru ani de război, trebuie să se refugieze din nou în adăposturi. Este posibil ca, la viitoarele alegeri, noua aventură militară să nu aibă efectul scontat pentru premier.
Miza acestui război este imensă. În fond, majoritatea statelor din lume nu dorește extinderea clubului nuclear, dar chiar și așa perspectivele sînt sumbre. După războiul din Ucraina, cel cu Iranul va deteriora în continuare situația geopolitică și economică a globului. Conștiente de acest lucru, marile puteri europene, și nu numai, cer reținere și întoarcere la negocieri. Și dacă nu vom avea un război regional, aceasta se datorează marii greșeli făcute de Iran, care, în loc să atragă de partea sa, a atacat statele musulmane din Golf. Astfel a pierdut șansa de a formula împreună o condamnare a Occidentului, care se pregătește să distrugă Islamul. Aceste state erau inamicii Iranului, dar s-ar fi putut găsi o platformă comună. Toate la un loc nu fac mai ușoară situația globală, care suferă deja consecințele războiului din Ucraina. Chiar dacă nu va fi o apocalipsă, nimeni nu va scăpa nevătămat și ne vom confrunta cu un haos ca la începutul creației.
