România, țară invitată de onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt în 2028
România va participa în 2028 la Târgul de Carte de la Frankfurt ca țară invitată de onoare, un anunț care aduce bucurie scriitorilor și editorilor de la noi.
Frankfurter Buchmesse nu este doar unul dintre cele mai mari târguri de carte din lume, ci principala platformă globală de tranzacționare a drepturilor de autor. Aici se negociază contracte de traducere, se încheie parteneriate editoriale și se stabilesc ierarhii de piață. Creat, în formatul modern, în 1949, dar având de fapt o tradiție veche de 400 de ani, târgul a devenit epicentrul industriei editoriale internaționale, reunind anual mii de profesioniști: editori, agenți literari, autori, traducători, jurnaliști culturali, manageri și administratori culturali.
Dincolo de dimensiunea sa comercială, Buchmesse setează tendințe culturale. Prezența aici chiar contează, capitalul de imagine chiar are un impact asupra circulației operei. Țara invitată de onoare beneficiază de un pavilion central de mari dimensiuni, de un program literar și artistic extins și de o campanie de promovare susținută în presa germană și europeană.
Momentul funcționează ca un accelerator pentru vizibilitatea în Germania și în Europa, fiind precedat și urmat de un val de traduceri în limba germană și, indirect, în alte limbi de circulație. Editurile mari și agențiile literare internaționale urmăresc atent autorii selectați, iar presa culturală germană – influentă și bine conectată – deschide dosare ample dedicate literaturii țării invitate. Se scrie mai mult, se discută mai mult, se invită mai des autorii în dezbateri, la festivaluri și rezidențe. Adică: o bună reprezentare în spațiul public.
Pentru România, momentul 2028 este exact asta: o șansă de sporire a vizibilității. Nu doar pentru câteva nume consacrate, ci pentru o întreagă generație de autori. Spațiul cultural german e deosebit de ofertant. Piața de carte germană e foarte deschisă pentru traduceri – cam 40% dintre cărțile publicate sunt traduceri (față de 15-20% pe piața franceză sau de 3-5% pe piața americană). Iar limba germană funcționează, mai departe, ca o curea de transmisie: odată tradusă în limba germană la o editură serioasă, cartea respectivă va stârni interesul și-n rândul altor editori, din alte țări. E un efect de multiplicare.
În ultimele două decenii, prin programele de sprijin pentru traducere (e vorba, în special, de cele gestionate de Institutul Cultural Român), literatura română a devenit o prezență notabilă în spațiul cultural european – și chiar dincolo de granițele Europei. Autori precum Mircea Cărtărescu, Norman Manea sau Gabriela Adameșteanu sunt publicați de edituri respectate, iar unii scriitori mai tineri au început să apară constant în cataloagele unor case editoriale solide. Totuși, volumul traducerilor rămâne limitat, iar cărțile, deși apreciate critic și uneori premiate, ajung rareori la publicul larg. Prezența la Frankfurt, în regim de țară invitată de onoare, va consolida această vizibilitate. Și va spori interesul pentru alte domenii ale culturii: istorie recentă, memorialistică, eseu, studii culturale.
În plus, participarea din 2028 poate și trebuie să includă literatura de limba română din Republica Moldova, care a produs deja niște vârfuri și care e deja prezentă în Europa. O reprezentare coerentă a literaturii române ar trebui să reflecte și această realitate. Pentru autorii din Republica Moldova, accesul la piața germană prin intermediul unei platforme precum Buchmesse poate reprezenta o extraordinară platformă de promovare.
Există însă și o dimensiune internă a prezenței pe scena internațională. Pentru a-i convinge pe alții să ne prețuiască literatura, ar trebui, mai întâi, să învățăm s-o prețuim noi înșine. Individual, dar și la nivel societal și politic. România are una dintre cele mai ridicate cote de TVA pentru carte din Europa – 11%. Și asta, în condițiile în care țara noastră înregistrează constant cele mai scăzute cifre în ceea ce privește consumul de carte la nivel european și cote alarmante în ceea ce privește analfabetismul funcțional.
Or, o politică publică coerentă în domeniul cărții nu se reduce doar la o bună reprezentare externă. Nu poți reduce cartea doar la rolul ei în diplomația culturală. Înaintea exportului de carte, poate că n-ar strica să ne uităm prin vecini, să vedem dacă nu cumva am putea importa bune practici în domeniul politicilor culturale. Am avea ce să învățăm de la Germania! De la reducerea fiscalității pentru carte, la sprijinirea librăriilor independente, finanțarea programelor de lectură în școli și biblioteci, legea prețului unic al cărții, susținerea traducerii, finanțarea revistelor culturale etc.
Momentul Frankfurt 2028 poate aduce mai multe traduceri, mai multe cronici, mai multe voci românești prezente în dezbaterile europene. Dar el poate însemna și o reformă internă, o repoziționare a cărții în ierarhia priorităților publice. Pentru că vizibilitatea externă și respectul în plan intern ar trebui să meargă în paralel. Dacă vrem ca literatura română contemporană să conteze în lume, trebuie să îi oferim, acasă, cele mai bune condiții pentru a exista.
