China forțează SUA și UE să colaboreze, în ciuda tensiunilor din perioada administrației Trump
Relațiile dintre UE și SUA se confruntă cu dificultăți majore, cauzate de divergențe legate de politica comercială a Washingtonului, revendicările asupra Groenlandei, poziția față de Ucraina și criticile dure venite din partea susținătorilor MAGA către establishmentul european. Totuși, competiția globală cu China determină cei doi aliați tradiționali să își sincronizeze acțiunile, lucru vizibil în inițiativele de a contracara proiectul extins de dezvoltare economică Beijing, Belt and Road Initiative (BRI).
De la lansarea în 2013 a Belt and Road Initiative, cunoscută și sub denumirea Noul Drum al Mătăsii, influența Chinei a crescut considerabil. Acest proiect beneficiază de investițiile masive realizate de Beijing în infrastructura feroviară, rutieră și logistică de-a lungul coridorului median, care leagă Asia de Sud-Est de Europa prin Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan, Georgia și zona Mării Negre/Turcia.
Termenul „belt“ din denumirea inițiativei face referire la ruta maritimă ce pornește din porturile chineze, traversează Oceanul Indian către Africa și continuă prin Canalul Suez spre Marea Mediterană și Europa.
În prezent, însă, proiectul chinez se confruntă cu obstacole semnificative. În primul rând, investițiile au încetinit, reflectând încetinirea creșterii economice a Chinei, afectată de pandemia Covid-19, dar și probleme structurale și culturale: lipsa transparenței în finanțare și achiziții, împrumuturi dezavantajoase pentru partenerii BRI și impact negativ social și de mediu asupra acestora. În paralel, Occidentul a reacționat prin acțiuni comerciale conduse de SUA și Uniunea Europeană.
La începutul anilor ’70, Henry Kissinger, secretar de stat al SUA, ar fi remarcat lipsa unui interlocutor european unitar pe probleme de politică externă, făcând referire la absența unei politici externe comune în Comunitatea Europeană. Deși nu a existat niciodată o politică externă comună similară celor naționale, Uniunea Europeană s-a dezvoltat continuu, iar odată cu Tratatul de la Maastricht (1993) a creat un cadru complex care îi conferă o influență globală fără precedent.
Astăzi, UE funcționează ca un „animal politic“ sui-generis, capabil să exercite influență prin normele sale comerciale și politice. Piața sa comună, cu aproape 450 de milioane de locuitori, rămâne nucleul în jurul căruia gravitează toate politicile interne și externe ale Uniunii.
În prezent, această piață comună este în expansiune. După lungi negocieri ce au durat peste 25 de ani, Comisia Europeană a finalizat tratatul de liber schimb cu Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay). Acordul, semnat la 17 ianuarie 2026, va elimina tarifele pentru 91% din bunurile exportate din UE către țările Mercosur, extinzând normele comerciale europene în America de Sud și creând o piață comună pentru peste 700 de milioane de persoane.
La scurt timp după, la New Delhi a fost semnat acordul de liber schimb UE-India, care va integra în zona dominată de normele europene economia uriașă a Asiei de Sud, cu peste 1,5 miliarde de locuitori. Ursula von der Leyen a descris acest acord drept „mother of all deals“ (mama tuturor acordurilor).
Deși unii au anticipat supremația Chinei în relația cu Europa și declinul Occidentului, cu referire și la apariția unor organizații alternative precum BRICS, realitatea pare să arate contrariul. Europa este într-un proces rapid de reformare și expansiune, dezvoltând o politică de securitate din ce în ce mai credibilă și continuând să susțină rezistența Ucrainei față de agresiunea Rusiei.
În aprilie 2025, la Samarkand (Uzbekistan), a fost lansat programul comun UE-Asia Centrală, parte a strategiei Bruxelles din 2019, care prevede investiții de 12 miliarde de euro prin programul Global Gateway în infrastructură rutieră și feroviară, extracția de minerale critice, conectivitate digitală și infrastructură energetică.
Acest demers marchează intrarea puternică a UE pe coridorul median, unde China începe să întâmpine dificultăți. Aproximativ trei miliarde de euro sunt alocate transportului pe acest coridor strategic. Deși SUA manifestă uneori iritare față de europeni, poziția americană rămâne agresivă față de Beijing și acționează, aparent în sincron cu Bruxelles, pentru a restrânge influența Chinei pe rutele terestre și maritime ale BRI.
Strategia SUA de a limita extinderea zonei de influență chineze nu poate fi realizată fără cooperarea globală cu UE. În ciuda amenințărilor formulate de Donald Trump privind tarifele excesive pentru importurile europene și revendicările asupra Groenlandei, cele două puteri globale par să acționeze împreună în eforturile de a restrânge influența Beijingului.
Interesul american pentru susținerea Israelului în Acordurile Abraham face parte dintr-un efort amplu, concretizat prin sprijin politic și investiții în proiecte regionale precum India-Middle East-Europe Economic Corridor (IMEC) și infrastructura energetică nord-sud în Europa de Est, de la Grecia (Alexandroupoli) până la Odessa, prin Bulgaria și România.
În Bruxelles există încă rezerve față de creșterea importurilor de gaz lichefiat din SUA, temându-se de înlocuirea monopolului rusesc cu altul, ceea ce explică ezitările europene privind finanțarea unor proiecte importante din coridorul vertical nord-sud. Cu toate acestea, ambele părți urmăresc același obiectiv: reducerea prezenței chineze în Estul Mediteranei, Grecia și zona Mării Negre, adică exact pe traseul coridorului median Asia-Europa.
Administrația Trump a fost implicată decisiv și în Caucazul de Sud, o zonă esențială a coridorului median. În august anul trecut, Donald Trump i-a invitat la Casa Albă pe liderii Aliev și Pașinian pentru a facilita semnarea unui tratat de pace ce a pus capăt unui conflict de decenii. Astfel, SUA au preluat inițiativa într-o regiune dominată anterior de Rusia, Iran, Turcia și China.
Casa Albă a impus participarea companiilor americane într-un consorțiu cu Armenia și Azerbaidjan pentru activarea coridorului de transport rutier și feroviar denumit Trump Route for International Peace and Prosperity (TRIPP). Acest coridor, cu o valoare strategică ridicată, leagă Azerbaidjan și Marea Caspică cu enclava Nahcivan, Turcia, Marea Neagră și Marea Mediterană.
Implicarea americană în stabilizarea zonei a fost confirmată de vizita vicepreședintelui James D. Vance la Erevan (9-10 februarie) și Baku (10-11 februarie). La Erevan, Vance a anunțat investiții americane importante în tehnologie, inclusiv un centru regional pentru inteligența artificială în colaborare cu NVIDIA, și un acord privind cooperarea în domeniul energetic nuclear.
Acest ultim punct implică competiția SUA cu alți furnizori de tehnologie, în special Rusia și China, pentru construirea unei centrale nucleare moderne care să înlocuiască pe cea veche de la Metsamor, construită în epoca sovietică și programată să fie scoasă din uz la mijlocul deceniului următor.
La Baku, Vance a semnat cu Ilham Aliyev o cartă a parteneriatului strategic americano-azer, prin care s-au pus bazele unor investiții majore în infrastructura energetică, conectivitate regională, infrastructură digitală, inteligență
