Codicele de la Madrid semnate de Leonardo da Vinci, digitalizate de Biblioteca Națională a Spaniei
În fiecare an, Spania marchează o dată importantă în cercetările legate de Leonardo da Vinci: pe 13 februarie 1967, au fost identificate două manuscrise originale ale artistului și inginerului italian, care au stat peste un secol în arhive fără o catalogare adecvată.
Descoperirea acestor documente a avut un impact major asupra studiilor dedicate operei lui Leonardo, scrie Euronews. Manuscrisele poartă denumirile oficiale Codex Madrid I (Mss. 8937) și Codex Madrid II (Mss. 8936) și fac parte din caietele de studii științifice ale artistului realizate la cumpăna secolelor XV și XVI.
Redescoperirea lor se datorează academicianului american Jules Piccus, care, în timpul unei verificări a inventarelor Bibliotecii Naționale a Spaniei, a examinat volume clasificate incomplet și a recunoscut valoarea excepțională a acestor scrieri. Dezvăluirea lor în 1967 a generat un ecou considerabil pe plan mondial, îmbogățind substanțial totalitatea operelor științifice atribuite lui Leonardo da Vinci.
Conținutul Codicelor Madrid I și II include sute de pagini ilustrate și notițe detaliate. Temele acoperă principii de mecanică, ingineria transmiterii mișcării, sisteme complexe de angrenaje, mașini hidraulice, geometrie și proiecte de fortificații, conform informațiilor furnizate de Biblioteca Națională a Spaniei.
Codex Madrid I, datând predominant din deceniul 1490, este recunoscut ca fiind un studiu fundamental despre mecanică, cu investigații aprofundate privind diverse mecanisme și modalitățile prin care mișcarea este transferată între elementele componente. Codex Madrid II, redactat într-o perioadă ulterioară, cuprinde cercetări semnificative în ingineria civilă și militară, schițe de sisteme hidraulice și analize topografice.
Aceste caiete, spre deosebire de capodoperele artistice celebre ale lui Leonardo, dezvăluie nu doar concluziile, ci și întregul său parcurs intelectual. Ele conțin calcule minuțioase, schițe detaliate, ipoteze și corecții, ilustrând pe deplin abordarea sa metodică și experimentală.
Manuscrisele au ajuns în Spania în secolul al XVI-lea, aduse de sculptorul Pompeo Leoni, care a colecționat o parte din scrierile lui Leonardo după dispariția acestuia. De-a lungul timpului, acestea au trecut prin colecția regală și au fost păstrate în Biblioteca Națională, însă, din cauza unor reorganizări interne și a unor deficiențe de catalogare, au rămas neidentificate timp de mai bine de o sută de ani.
În 2012, Biblioteca Națională a Spaniei a început un proiect major de digitalizare a Codicelor de la Madrid, care a dus la lansarea unei versiuni online interactive. Această acțiune a democratizat accesul la aceste surse primare fundamentale pentru specialiști și entuziaști din întreaga lume. Instituția subliniază că manuscrisele se numără printre cele mai prețioase elemente ale moștenirii documentare renascentiste conservate pe teritoriul Spaniei.
Au trecut mai bine de cincizeci de ani de la redescoperirea lor, iar Codicele Madrid I și II continuă să ofere o imagine elocventă a metodei prin care Leonardo da Vinci observa cu atenție, realiza experimente și aspira să descifreze funcționarea universului. Dincolo de percepția obișnuită a artistului genial, aceste însemnări dezvăluie un om de știință extrem de scrupulos, captivat de fiecare detaliu și de mecanismele interne ale fenomenelor – o latură indispensabilă pentru o înțelegere completă a unuia dintre cei mai influenți intelectuali ai epocii Renașterii.
