Caucazul de Sud se eliberează treptat de dominația Rusiei
O nouă configurare economică a Eurasiei începe să se contureze, iar Caucazul de Sud recâștigă un rol strategic. Pe măsură ce fluxurile comerciale și energetice se îndepărtează de Rusia, Armenia, Azerbaidjan și Georgia devin tot mai importante, formând un coridor între Asia și Europa. Această poziție logistică influențează scena politică: Moscova își pierde poziția de arbitru, în timp ce Turcia, UE, SUA și, tot mai mult, China, își măresc prezența prin investiții, mediere și dezvoltarea infrastructurii.
De peste două secole, Armenia, Azerbaidjan și Georgia au fost strâns legate de sfera geopolitică a Moscovei. De la extinderea Imperiului Țarist până în perioada sovietică, Caucazul de Sud a fost practic teritoriu rusesc. Chiar și după 1991, Kremlinul a încercat să-și păstreze influența prin baze militare, mijloace comerciale și alianțe precum Organizația Tratatului de Securitate Colectivă. În prezent, această influență, odinioară sigură, se slăbește vizibil. Caucazul de Sud se desprinde încet de influența Rusiei, pe fondul unor factori geopolitici, economici și logistici.
Încrederea în Moscova a scăzut în toate aceste state. Eșecul Rusiei de a asigura securitatea și un parteneriat de încredere, evidențiat mai ales prin inacțiunea sa în conflictele regionale, a determinat liderii locali să caute alternative. În acest timp, alte puteri au intrat în regiune. Turcia și-a consolidat influența prin alianța cu Azerbaidjan, o țară bogată în resurse energetice, și prin legături crescânde cu Georgia și chiar Armenia. După o prezență discretă anterior, Statele Unite mediază acum tratate de pace și sprijină noi coridoare de transport care ignoră Rusia în zona sa tradițională de influență. China are și ea interese, deoarece rutele comerciale ale proiectului „Un drum, o centură” trec prin Caucaz, legând stabilitatea regiunii direct de propriile sale obiective.
Schimbările comerciale din Eurasia sunt majore. Războiul din Ucraina și sancțiunile occidentale împotriva Rusiei au dus la apariția unor rute comerciale noi, care ocolesc Rusia și străbat Caucazul. Petrolul, gazele și alte mărfuri, care anterior circulau spre nord sau prin conducte rusești, se îndreaptă acum în principal spre vest, prin Marea Neagră sau pe trasee sudice, prin Turcia și Marea Caspică. Astfel, Caucazul de Sud revine în prim-plan ca un coridor logistic vital între Asia și Europa, scăpând tot mai mult de controlul Moscovei odată cu fiecare nou acord și infrastructură construită.
Monopolul economic al Rusiei în zonă se erodează rapid. Dacă odată Moscova era centrul comercial și investitorul principal, acum este doar unul dintre jucători. Rusia rămâne o piață importantă pentru bunurile din Caucaz și o sursă de remitențe și importuri, însă cota sa scade pe măsură ce Europa, Turcia și China câștigă teren.
Există și alți factori care modifică relația dintre Rusia și Caucazul de Sud. Sub presiunea sancțiunilor occidentale, Rusia a fost nevoită să caute noi conexiuni economice în regiune, inclusiv în Caucazul de Sud, construind o infrastructură informală pentru a atenua restricțiile asupra economiei proprii. Comerțul alternativ, canalele de reexport, logistica intermediară și soluțiile financiare alternative au transformat unele state din regiune în porți de acces convenabile pentru bunuri și tranzacții dificile direct cu Occidentul.
Totuși, această adaptare are un cost strategic pentru Kremlin. Cu cât Rusia depinde mai mult de aceste rute și intermediari, cu atât puterea de negociere se transferă către statele care le oferă. În condițiile sancțiunilor, conectivitatea nu restabilește dominația Rusiei, ci o integrează în piață. Partenerii din Caucazul de Sud pot valorifica constrângerile Rusiei, câștigând din tranzit, intermediere și acces la piață, reducându-și vulnerabilitățile prin diversificarea rețelelor, crescându-și astfel autonomia în raport cu Moscova.
Armenia: o dependență marcată, dar cu semne de dezamăgire
Armenia, cu o populație de circa 3 milioane și un PIB de 26 miliarde de dolari, a fost pentru mult timp cel mai apropiat aliat al Rusiei în Caucaz. Deși nu are graniță terestră directă cu Rusia, dependența economică este profundă: aproximativ 40% din comerțul exterior al Armeniei este cu Rusia, care rămâne principalul partener comercial. Această dependență, în special în domeniul importurilor energetice și al pieței muncii pentru diaspora armeană, a oferit Kremlinului o pârghie importantă la Erevan. Ani la rând, Armenia s-a bazat pe Rusia ca garant al securității față de adversari precum Azerbaidjanul și Turcia. Forțele rusești de menținere a păcii și bazele militare din Armenia au fost pietrele acestei alianțe.
Totuși, evenimente recente au subminat încrederea Erevanului în protecția rusă, după ce Moscova nu a intervenit în conflictele în care Azerbaidjanul, sprijinit de Turcia, a obținut succese militare în Nagorno-Karabah, iar trupele rusești au evitat implicarea.
Dezamăgită, Armenia caută să-și diversifice alianțele. Guvernul condus de Pașinian a inițiat o schimbare politică către Occident. În 2023, Erevan a intensificat relațiile cu Statele Unite și Europa, semnând un parteneriat strategic cu Washingtonul și făcând progrese în negocierile pentru un acord de pace cu Azerbaidjanul, mediat de SUA. Pentru prima dată, un acord mediat de americani (cel de la Casa Albă din august 2025) a înlocuit patronajul Moscovei. O companie americană a primit un rol important în dezvoltarea unei rute-cheie de tranzit prin Armenia. Armenia a permis, de asemenea, desfășurarea unei misiuni UE pe teritoriul său și a început pași spre o viitoare aderare la UE, ceva anterior considerat improbabil.
Deși se orientează spre Occident, Armenia păstrează legături economice puternice cu Rusia. Comerțul Armeniei cu Rusia a atins în 2024 12 miliarde de dolari, depășind cu mult schimburile cu UE, care se ridică la 2 miliarde de dolari, fapt ce explică de ce Kremlinul încă are o influență semnificativă. Cu toate acestea, Erevan redefinește relația cu Moscova, menținând legături cordiale acolo unde sunt necesare, dar schimbând fundamental natura colaborării.
Azerbaidjan: un echilibru atent
Azerbaidjan, cu o populație de 10,2 milioane și un PIB de aproximativ 74 miliarde de dolari, traversează o fază de suveranitate echilibrată și asertivă. Spre deosebire de Armenia, Azerbaidjanul nu a fost niciodată un partener militar al Rusiei și și-a urmat un curs mai independent după prăbușirea URSS, valorificând rezervele sale semnificative de petrol și gaze pentru prosperitate și flexibilitate diplomatică.
În prezent, Azerbaidjanul adoptă o politică externă pragmatică și multivectorială: menține relații funcționale cu Rusia, în timp ce întărește legăturile cu Turcia și cultivă relații bune cu partenerii occidentali. Vinde gaze naturale Europei prin conducte care evită Rusia și dezvoltă parteneriate cu companii energetice occidentale. Nu aderă la sancțiun
