Europa, afectată de influența Putin-Trump. Analiștii spun că era protecției americane s-a sfârșit
Concluzia a fost trasă de analiști europeni și americani reuniți marți la Washington.
Masa rotundă organizată de Quincy Institute a avut ca temă consecințele amenințărilor lui Donald Trump împotriva Groenlandei și Venezuelei, scrie Kyiv Post.
Pascal Boniface contestă narațiunea dominantă despre pericolul rusesc, subliniind că Moscova s-a străduit să cucerească Ucraina, o țară cu 30 de milioane de locuitori, și că ideea că ar putea invada o Uniune Europeană de 450 de milioane de locuitori este neverosimilă.
Deși Rusia rămâne o amenințare prin operațiuni cibernetice, interferențe politice și conflicte prin intermediari în Africa, teama de o invazie rusă în Europa este exagerată și paralizantă din punct de vedere politic.
„Pericolul este psihologic”, a avertizat Boniface. Convingându-se că Rusia reprezintă o amenințare existențială, Europa a devenit incapabilă să reziste presiunii americane, chiar și atunci când această presiune subminează suveranitatea europeană.
Zoltán Koskovics oferă o viziune diferită, sugerând că Washingtonul nu mai așteaptă ca Europa să fie prietenoasă cu Rusia, ci se așteaptă să-și „stabilizeze” relația cu Moscova.
Presupunerea americană pe termen lung este clară: Europa ar trebui să fie capabilă să echilibreze Rusia pe cont propriu.
Zachary Paikin, cercetător la Institutul Quincy, merge mai departe, afirmând că rigiditatea Europei față de Rusia este determinată mai puțin de securitate și mai mult de statut.
Punerea capăt războiului prin negocieri ar necesita tratarea Rusiei ca pe un actor egal, iar liderii europeni se tem că acest lucru le-ar diminua poziția în ordinea internațională.
Boniface consideră că Europa a făcut din Ucraina punctul central al întregii sale viziuni strategice, adesea în detrimentul realismului. „Liderii europeni vorbesc de parcă Rusia ar fi gata să mărșăluiască spre Berlin, chiar dacă Moscova rămâne împotmolită în estul Ucrainei”, a spus expertul francez.
Paikin descrie Ucraina ca fiind problema prin care Europa și-a externalizat autonomia strategică către Washington, cedând Statelor Unite controlul escaladării.
Koskovics include Ucraina într-o critică mai amplă, afirmând că războiul face parte dintr-o criză instituțională și morală mai mare, alături de migrația în masă, criminalitate și scăderea încrederii în instituții, alimentând astfel ascensiunea partidelor populiste.
Dacă Rusia este temerea Europei, SUA este dilema ei. Boniface a fost dur în evaluarea sa asupra lui Donald Trump, considerându-l mai degrabă un prădător decât un protector.
Trump a pus în mod deschis la îndoială articolul 5 al NATO, a batjocorit liderii europeni și a arătat mai mult respect personal pentru Vladimir Putin decât pentru aliații tradiționali.
„Ideea unei lumi occidentale unificate nu mai este reală”, a declarat Boniface, menționând că Trump respinge multilateralismul, dreptul internațional și cadrul de valori la care Europa încă se agață.
Koskovics respinge „retorica funerară”, susținând că ceea ce s-a prăbușit nu este Occidentul, ci ideologia tehnocratică liberală.
Conflictul lui Trump cu Europa este ideologic, nu civilizațional, Washingtonul dorind ca Europa să controleze migrația, să renunțe la guvernarea birocratică și să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare.
Paikin oferă o interpretare mai rece, afirmând că SUA se concentrează din ce în ce mai mult pe dominația hemisferică și concurența cu China, iar Europa încă contează, dar mult mai puțin decât în trecut.
Teama de a pierde relevanța se află în spatele argumentelor privind Rusia, Ucraina și Trump.
Reacția vehementă a Europei la amenințările lui Trump privind Groenlanda reflectă o realizare bruscă că Europa însăși este acum vulnerabilă. Miza nu este doar teritoriul, ci și statutul.
Boniface a fost de acord, menționând că unitatea europeană împotriva lui Trump a fost determinată atât de furia publică, cât și de principii, Trump fiind profund nepopular în toată Europa.
Koskovics a avertizat că poziția actuală a Europei – moralistă, divizată și dependentă din punct de vedere strategic – riscă să accelereze declinul său, iar fără reforme, UE însăși ar putea să se fractureze sub presiunea externă.
Verdictul analiștilor este că Europa este prinsă între o Rusie pe care nu o poate învinge, un război pe care nu îl poate încheia și o SUA pe care nu se mai poate baza, dar de care nu poate scăpa.
Nu este încă clar dacă acest lucru va duce la o independență strategică autentică sau la o dependență mai profundă deghizată în sfidare.
