22 decembrie 1989 – Ceaușescu părăsește scena, românii simt începutul libertății în mijlocul gloanțelor
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, după ce Nicolae Ceaușescu a fost informat că mișcarea de protest a fost reprimată, zeci de mii de muncitori de pe platformele industriale au început să se îndrepte spre sediul Comitetului Central al PCR și Piața Universității, acolo unde, cu o zi înainte, se trasese asupra manifestanților.
Oamenii, plecați de la ora 7, formau coloane din Militari, Pipera, de la Uzinele „23 August” și Republica, îndreptându-se către centrul orașului, purtând steaguri fără stema Republicii Socialiste România. Barajele menite să împiedice accesul în Piața Universității și în Piața Palatului s-au dovedit inutile. Două ore mai târziu, Piața Universității era plină de demonstranți care cereau Armatei și Miliției să treacă de partea lor.
Cu puțin înainte de ora 10.00, Nicolae Ceaușescu prezida ultima ședință la Comitetul Central al PCR, anunțând că a preluat conducerea armatei și a instituit starea de necesitate în întreaga țară, care interzicea întrunirea în grupuri mai mari de cinci persoane. În acel moment, în centrul Bucureștiului se aflau sute de mii de oameni.
Manifestanții care au ocupat piața din fața Comitetului Central au forțat ușile masive ale clădirii și au escaladat balconul. Nicolae și Elena Ceaușescu s-au refugiat pe acoperișul clădirii, unde erau așteptați de un elicopter. După fuga dictatorului, manifestanții au ocupat atât Comitetul Central, cât și sediul televiziunii publice, la aproximativ ora 12.30, acesta fiind considerat momentul victoriei Revoluției.
În seara zilei de 22 decembrie, starea de euforie generală s-a transformat în haos, odată cu atacurile armate asupra unor instituții publice de către indivizi necunoscuți.
În București, de la începutul protestelor, s-au tras focuri de armă în Piața Universității, la sediul CC și la sediul Televiziunii, dar și în alte zone ale orașului. Informațiile despre atacuri asupra instituțiilor importante erau frecvente, iar psihoza creată a dus la situații în care cei care dețineau arme deschideau focul asupra celor veniți să îi ajute.
Timp de câteva zile, străzile din București și din alte orașe au fost patrulate de militari și voluntari, iar schimburile de focuri cu teroriștii au provocat victime.
Potrivit statisticilor oficiale, la Revoluție, 1.142 de persoane au murit, 3.138 au fost rănite, iar 760 de oameni au fost reținuți. Războiul de stradă cu inamicii, ale căror identitate rămâne parțial necunoscută, s-a încheiat în 25 decembrie 1989, când Nicolae și Elena Ceaușescu, capturați la Târgoviște, au fost executați în urma unui proces sumar, judecat de un tribunal militar.
Soții Ceaușescu au fost acuzați de genocid și de subminarea puterii de stat, întrucât au organizat acțiuni armate împotriva poporului român și a puterii de stat, au distrus bunuri obștești și au încercat să fugă din țară cu fonduri de peste un miliard de dolari depuse la bănci din străinătate. Aceste acuzații au fost încadrate în categoria crimelor grave săvârșite împotriva poporului român. Sentința a fost executată în 25 decembrie 1989, în jurul orei 14.45, în incinta garnizoanei din Târgoviște.
Ulterior, a fost pusă în discuție legalitatea tribunalului care i-a condamnat și executat pe Nicolae și Elena Ceaușescu, în ziua de Crăciun a anului 1989. Dosarul soților Ceaușescu a dispărut imediat după redactarea sentinței, în perioada ianuarie-februarie 1990, iar judecătorul care i-a condamnat, colonelul de justiție Gică Popa, s-a sinucis pe 1 martie 1990.
