170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor în Principatele Române și lipsa acestui subiect în educație
Pe 20 februarie se marchează 170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor în Principatele Române, eveniment ce va fi marcat printr-o zi dedicată reflecției, memoriei și dezbaterii, organizată de Asociația „La Voix des Rroms”, în parteneriat cu INALCO (Institut National des Langues et Civilisations Orientales) din Paris.
Este vorba despre o inițiativă ce aduce în prim-plan una dintre cele mai îndelungate și mai puțin cunoscute forme de sclavie din istoria Europei, un aspect evidențiat într-un comunicat al asociației. Contextul european include o istorie dificilă legată de nedreptăți sociale care s-au întins pe secole.
Deși trecutul nu poate fi schimbat, oamenii pot susține activități care readuc în atenția publică această istorie puțin discutată și o conectează cu formele actuale de rasism la adresa rromilor, denumit „antitsiganism” potrivit comunicatului.
Un moment important al zilei îl va reprezenta prezentarea publică a Declarației Rromilor de la Paris – 2026, un manifest structurat în 22 de puncte. Documentul conține solicitări clare privind recunoașterea oficială a sclaviei rromilor, promovarea politicilor memoriei, integrarea subiectului în educație și întărirea mecanismelor împotriva discriminării la nivel național și european.
Inițiatorii Declarației subliniază că antitsiganismul de astăzi nu poate fi înțeles fără a lua în considerare contextul istoric al sclaviei și al excluderii sistemice care a urmat abolirii, fără implementarea unor măsuri reale de integrare.
Evenimentul cuprinde și vernisajul expoziției „Sclavia rromilor – cinci secole de istorie ocultată”, ce prezintă evoluția sclaviei rromilor în spațiul românesc, de la primele atestări medievale până la legile de abolire din secolul al XIX-lea. Expoziția, semnată de Petre Petcuț, doctor în istorie și maître de conférences la Universitatea din București și la INALCO, se bazează pe surse de arhivă, documente juridice, mărturii istorice și cercetări academice recente.
Acest demers oferă o perspectivă riguroasă, chiar dacă dureroasă, asupra unui trecut marginalizat, vizând nu doar recuperarea memoriei istorice, ci și integrarea ei într-o reflecție europeană mai largă despre responsabilitatea colectivă și necesitatea unei justiții simbolice, într-un context european care uită prea ușor.
Comemorarea de la Paris face parte din proiectul internațional „170 de ani de la abolirea sclaviei rromilor: antitsiganismul, o moștenire dureroasă”, care va continua cu mai multe etape regionale în Europa. Proiectul se va încheia la București, pe 5 noiembrie 2026, cu ocazia Zilei limbii rromani, simbolizând legătura dintre memorie, cultură și drepturi fundamentale.
Organizatorii urmăresc ca această comemorare să devină un prilej de conștientizare publică și un punct de plecare pentru politici mai coerente privind recunoașterea, educația și combaterea discriminării într-o Europă confruntată cu propriile istorii incomode.
Sclavia rromilor a fost un fenomen social ce a durat cinci secole, până la abolirea sa definitivă între 1855 și 1856. Deși a fost prezentă o perioadă atât de lungă, subiectul este slab cunoscut și tratat sumar în programa școlară.
Manualele și politicile memoriei evită să abordeze acest fenomen marcat de violență și injustiție socială, care, atenție!, a fost legalizat. Rromii erau considerați bunuri mobile, fiind vânduți, donați sau moșteniți și separați de familiile lor, asemenea unor obiecte de inventar.
Coduri juridice precum „Pravila lui Vasile Lupu” sau „Îndreptarea legii” reglementau explicit statutul rromilor ca sclavi. Căsătoriile erau controlate, copiii născuți din părinți sclavi erau sclavi automat, iar pedepsele corporale erau uzuale și acceptate.
În ciuda duratei și impactului semnificativ, această parte a trecutului rămâne prea puțin cunoscută și rar integrată în discursul istoric european, atât în manuale, cât și în politicile memoriei.
Ziua de reflecție organizată la Paris are ca scop să corecteze această lipsă și să deschidă o discuție despre responsabilitatea istorică, recunoaștere și justiție simbolică.
