Summitul NATO de la Ankara din 7–8 iulie 2026 nu s-a decis pe procente din PIB, ci pe o negociere nescrisă: Washingtonul reafirmă garanția de securitate pentru Europa, iar aliații acceptă că solidaritatea transatlantică nu se oprește la frontierele geografice ale Alianței atunci când Statele Unite se confruntă cu o criză strategică majoră. Analiza reconstituie arhitectura acestui pact pornind de la declarațiile lui Mark Rutte, de la Declarația de la Ankara și de la contextul războiului american cu Iranul, examinând câștigurile Turciei, poziția României — citată la Washington drept exemplu de aliat care a oferit acces logistic Statelor Unite — și mizele Băncii pentru Apărare, Securitate și Reziliență.