Ordinea internațională intră într-o etapă de fragmentare în care influența nu mai aparține exclusiv marilor puteri, ci statelor-pivot capabile să ofere stabilitate, conectivitate și soluții regionale. Turcia, Egiptul, Emiratele Arabe Unite și Indonezia devin actori indispensabili într-o lume în care SUA se sprijină pe parteneri care susțin, dar negociază. Europa este pusă în fața unei alegeri strategice: adaptare sau pierderea inițiativei.