Premierul israelian Benjamin Netanyahu a declarat că răsturnarea regimului iranian a devenit un obiectiv „la îndemână”, într-o escaladare evidentă a discursului său față de Teheran. Afirmațiile intervin la peste șase luni de la declanșarea războiului americano-israelian împotriva Iranului și cu mai puțin de două luni înaintea alegerilor parlamentare din Israel.

Benjamin Netanyahu a afirmat joi, 3 septembrie, că actuala conducere iraniană este mai vulnerabilă ca niciodată și că Israelul dispune de capacitatea necesară pentru a contribui la înlăturarea acesteia. Declarațiile au fost făcute în cadrul unei întâlniri cu responsabili militari israelieni și au fost transmise de cabinetul premierului.

„Acest regim se clatină în prezent. Este mai slab ca niciodată. Luptă pentru supraviețuire”, a declarat Netanyahu.

Premierul israelian a mers însă mai departe decât în declarațiile sale anterioare, prezentând explicit răsturnarea regimului de la Teheran drept principala misiune care ar mai rămâne de îndeplinit.

„Sunt convins că putem elimina această amenințare o dată pentru totdeauna – adică să răsturnăm acest regim. Aceasta este principala misiune care ne-a mai rămas, dar este aproape. Nu este imposibilă. Este la îndemână”, a afirmat Benjamin Netanyahu.

O schimbare de ton în strategia israeliană față de Iran

Afirmația marchează o schimbare importantă de accent în discursul premierului israelian.

În lunile precedente, Netanyahu susținuse în repetate rânduri că operațiunile militare ale Israelului și Statelor Unite au creat „condițiile” pentru o eventuală schimbare a regimului, lăsând însă responsabilitatea finală asupra populației iraniene. La sfârșitul lunii iunie, premierul afirma că Israelul a creat condițiile pentru ca regimul să poată cădea, fără a prezenta răsturnarea acestuia drept obiectiv militar direct.

Formularea din 3 septembrie este considerabil mai explicită: schimbarea regimului nu mai apare doar ca un posibil rezultat al presiunii militare și economice, ci drept „principala misiune” rămasă.

Declarația vine și într-un moment în care presiunea americană asupra Iranului s-a intensificat din nou. Statele Unite au reluat în această săptămână atacurile asupra unor obiective militare iraniene, după o perioadă de relativă acalmie, iar Teheranul a răspuns prin atacuri asupra unor poziții americane din Orientul Mijlociu.

Șase luni de război nu au dus la prăbușirea statului iranian

Actuala confruntare a început la 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israelul au lansat atacuri coordonate asupra Iranului, vizând conducerea politică și militară, infrastructura nucleară și capacitățile balistice ale Republicii Islamice.

În prima zi a operațiunilor a fost ucis liderul suprem Ali Khamenei, alături de mai mulți comandanți iranieni de rang înalt. Conducerea de la Teheran nu s-a prăbușit însă. Mojtaba Khamenei, unul dintre fiii fostului lider suprem, a preluat ulterior funcția, iar Corpul Gardienilor Revoluției Islamice și-a consolidat rolul în arhitectura de putere iraniană.

Atacurile americano-israeliene au produs pagube importante infrastructurii militare, programului nuclear și sistemului de comandă al Iranului. Totuși, mai multe evaluări strategice israeliene și internaționale au avertizat că succesul militar nu s-a transformat automat într-un succes strategic.

O analiză publicată de Carnegie Endowment constata că, deși operațiunile au degradat capacitățile nucleare, balistice și militare ale Iranului, Teheranul și-a păstrat sistemul de guvernare, o parte din arsenal și unele dintre capacitățile nucleare. Institutul israelian JISS ajungea la o concluzie similară la sfârșitul lunii martie, apreciind că obiectivele mai ambițioase – inclusiv crearea condițiilor pentru prăbușirea regimului – nu fuseseră încă atinse.

În aprilie, președintele american Donald Trump a susținut instaurarea unui armistițiu, iar la 8 aprilie a intrat în vigoare o încetare a focului între Statele Unite și Iran. În lunile următoare au continuat însă schimburile sporadice de atacuri, disputa privind Strâmtoarea Hormuz și presiunea economică asupra Teheranului, fără ca părțile să ajungă la un acord politic cuprinzător.

Moartea lui Ali Khamenei a redeschis dezbaterea nucleară

Una dintre cele mai sensibile consecințe ale schimbării conducerii iraniene privește viitorul doctrinei nucleare.

Ali Khamenei se pronunțase împotriva dezvoltării armelor nucleare și emisese o fatwa prin care armele de distrugere în masă erau considerate interzise din punct de vedere religios. După moartea sa, ministrul iranian de Externe, Abbas Araqchi, a declarat că poziția Teheranului împotriva construirii armelor nucleare probabil nu se va modifica substanțial, dar a precizat că noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, nu își exprimase încă public propria poziție.

În același timp, surse iraniene citate de Reuters au relatat în martie că vocile din tabăra dură care solicită dezvoltarea unei bombe nucleare au devenit mai numeroase și mai influente după atacurile americano-israeliene. Iranul nu luase însă, la acel moment, o decizie oficială de modificare a doctrinei sale nucleare.

Situația programului nuclear rămâne, de asemenea, dificil de evaluat independent. Agenția Internațională pentru Energie Atomică a raportat la începutul lunii septembrie că nu a reușit să obțină acces suficient la principalele instalații iraniene și că nu poate confirma situația stocului de uraniu puternic îmbogățit acumulat anterior de Iran.

Declarația intervine înaintea alegerilor din Israel

Mesajul lui Netanyahu are și o dimensiune politică internă importantă. Israelul organizează alegeri parlamentare la 27 octombrie 2026, dată stabilită oficial după dizolvarea Knessetului. Netanyahu candidează pentru un nou mandat, într-o competiție în care securitatea națională și rezultatele războiului cu Iranul ocupă un loc central.

Unele sondaje îl indică într-o poziție dificilă, iar opoziția îl acuză că rezultatele strategice obținute împotriva Iranului nu corespund obiectivelor prezentate inițial de guvern.

În acest context, formularea potrivit căreia răsturnarea regimului iranian este „la îndemână” ridică semnificativ miza politică și militară a discursului israelian. Până în prezent, însă, conducerea de la Teheran a supraviețuit pierderii lui Ali Khamenei, loviturilor asupra infrastructurii militare și nucleare și unei presiuni economice tot mai puternice, ceea ce face ca eventuala prăbușire a regimului să rămână o evaluare politică a premierului israelian, nu un rezultat deja demonstrat pe teren.